Vers pentru ţăranul român umilit
Vers pentru ţăranul român umilit
Vasile Antonie Tămaş
Te-au pus să-ţi vinzi din bătătură vita
Şi de pe lume petecul de glie,
Te-au biciuit cu-a lor neomenie
Şi din cuptor ţi-au scos cu sete pita.
Ţi-au spus că nu mai eşti cu codrul frate
Şi-n soba ta nu trebuie să fie
Nici jar, nici foc, nici spuză cenuşie
Şi cu toporul te-au lovit în spate.
Ţi-au spus că mâna ta de vremi bătută
Nu poate mulge laptele vital
Şi te-au trimis degrabă la spital
Să te sfârşeşti în suferinţa mută.
Ţi-au împuşcat toţi câinii de la stână
Şi au trimis jăndari să te coboare
Din culmea muntelui scăldat în soare,
Din sfânta noastră mamă Bucovină.
Ţi-au spus că morţii tăi, umilii,
Nu trebuie-ngropaţi de vreun părinte,
Ci arşi, aşa cum fac cei făr de minte
Prin Europa, unde stau senilii.
Dar lasă, ştiu că ierţi peste măsură,
Şi peste două veacuri tot pe tine
Te vor găsi nepoţii mei de mâine
La fel de sfânt ca-n toamna asta sură.
