Fă-ți patul!
În 2011, în Toronto, am întâlnit întâmplător un fost călugăr pe nume Dandapani, la un eveniment numit Mastermind Talks. Treceam printr-o perioadă de rătăcire și aveam sentimentul că energia mea se deplasa un milimetru într-un milion de direcții. Ca să mă aducă cu picioarele pe pământ, el m-a convins să încep să-mi fac patul.
Dacă un călugăr cu trei puncte pe frunte ți se pare prea mult, pentru început, ți-aș spune: deschide-ți mintea, sălbaticule.
În al doilea rând, ți l-aș cita pe legendarul amiral William McRaven, care a comandat trupe la toate nivelurile din cadrul comunității de Operațiuni Speciale și care a fost șeful Joint Special Operations Command (JSOC) în timpul raidului în care a fost ucis Osama bin Laden. Citez din discursul său inaugural de la University of Texas din Austin:
„Dacă îți faci patul în fiecare dimineață, te vei fi achitat de prima sarcină din ziua respectivă. Vei avea parte de un mic sentiment de mândrie și te vei simți încurajat să duci la bun sfârșit altă treabă, apoi alta și iarăși alta. Până la sfârșitul zilei, acea primă treabă terminată se va transforma în multe alte treburi duse la bun sfârșit. Faptul că-ți faci patul îți va consolida totodată ideea că lucrurile mici din viață contează”.
Ce înseamnă pentru mine să-mi fac patul? Eu utilizez metoda „băgatului sub preș”. Obiectivul este ordinea vizuală, nu să fac patul așa cum se face la hotelurile Four Seasons. Nu bag cearceafurile pe dedesubt. Am o pătură sau o cuvertură mare, pe care o întind deasupra așternuturilor. Apoi așez pernele simetric peste sau pe sub pătură și am terminat treaba. Asta-i tot. Este foarte simplu. Dacă muncești de acasă, lucrul acesta are o funcție dublă, mai ales dacă muncești din dormitor sau din apropierea acestuia. Dacă observi un element exterior ce-ți distrage atenția (și aici vorbesc din proprie experiență), ajungi să ai o stare de spirit distrată. Și eu, și Noah Kagan (pag. 362) ne „facem” patul chiar și atunci când stăm la hotel.
Însă viața este și imprevizibilă. Există o mulțime de probleme neașteptate care vor apărea pe parcurs și eu am descoperit două lucruri care mă ajută să navighez prin apele agitate în timpul zilei. Le fac pe amândouă dimineața: A) citesc câteva pagini din stoici, cum ar fi Meditațiile lui Marcus Aurelius, și 
controlez cel puțin câteva lucruri pe care le pot controla. Voi explica în detaliu.
controlez cel puțin câteva lucruri pe care le pot controla. Voi explica în detaliu.În primul rând, referitor la A, iată un citat din Marcus Aurelius pe care-l țin pe frigider și care reușește deseori să-și atingă obiectivul:
„Când te trezești dimineața, spune-ți ție însuți: Oamenii pe care-i voi întâlni astăzi vor fi insistenți, ingrați, aroganți, necinstiți, invidioși și posomorâți. Sunt așa pentru că nu pot să deosebească binele de rău. Dar eu am văzut frumusețea binelui și urâțenia răului și am înțeles că răufăcătorul are o natură înrudită cu a mea – nu are același sânge sau clasă socială, dar are aceeași minte și un strop de divinitate. Așa că niciunul dintre ei nu poate să-mi facă rău.” (Pentru mai multe despre stoicism, vezi pag. 520.)
Acum, controlează ce poți controla. Indiferent cât de proastă este ziua, indiferent cât de catastrofală poate să devină, tu poți să-ți faci patul. Și asta îți va da sentimentul, sau, cel puțin, mie îmi dă sentimentul că, în ciuda faptului că am avut o zi dezastruoasă, m-am ținut cu unghiile de marginea prăpastiei și nu am căzut.
Există cel puțin un lucru pe care l-am controlat, există un ceva prin care am putut să țin o mână pe volanul vieții. La sfârșitul zilei, ultimul lucru pe care îl faci este să te întorci la ceva ce ai dus la bun sfârșit.
Nici nu găsesc cuvinte să spun cât de important a devenit ritualul acesta, dar în primul și-n primul rând: fă-ți patul!
