Rătacitoarea, de Mihaela Moisescu
Rătacitoarea
de Mihaela Moisescu
Mă rătăcisem. Știu prea bine!
Mă rătăcisem chiar de mine!
Umblam pe străzi necunoscute
Cu visuri mici și abătute!
Și întrebam necunoscuții
E drumul bun? Drum cu virtuții?
Și ei râdeau pe înfundate
Mergi înainte...avem de toate!
Mă mai opream din când în când
Și mă găseam privind un gând!
Și-atunci rugam înțelepciunea
Să îmi arate cum e lumea!
Rugam iubirea să mă plimbe
Pe rute drepte, să nu-mi schimbe,
Cumva, credința, să fiu bună,
Să știu cânta frumos pe strună!
Să pun în versuri frumusețe,
Să fug de cei cu multe fețe,
Să îmi găsesc drumul spre casă
Unde m-așteaptă dor pe masă!
Nu vreau să mă mai rătăcesc
De cei pe care îi iubesc!
Și pentru care aș muri,
Hai, drum, mă du unde mă știi!
Și mi-a zâmbit o doamnă blândă,
Mi-a arătat fără s-ascundă
De ce m-am rătăcit de mine!
Era Iubirea...știu prea bine!
